Hei, sa nu va ganditi la prostii, belita se citeste cu tz, belitza , si nu e ceea ce va ganditi voi . Belita este de fapt o clopsa, daca stiti ce este aia, daca nu putem sa-i zicem ca este o capcana pentru pasari.

Astazi am vazut cativa pitigoi, ciugulind spuma poliuretanica pe la streasina casei (inca nu e pusa astereala) si mi’am adus aminte de vremurile cand eram copil mic, in scoala generala la bunici in comuna Negomir. Pe vremea aia era nene IERNA de nu am mai vazut de peste 10 ani o iarna asa de mare si frumoasa. Cu zapada aproape toata iarna si sufcient de mare de era nevoie de partie serioasa ca sa mergem la scoala, mai ales ca eu stateam la 1 km de soseaua principala. Pot spune ca de multe ori zapada de pe marginea drumului era mai mare de doua ori decat eram eu la varsta aia.

Ei, si pe vremea cand iarna era iarna , bunicul meu ne invata cum sa prindem pasari. Binenteles ca asta o faceam din placere, de distractie, nu ca sa le mancam. Dupa ce le prindeam le dadeam drumu, daca nu cumva intre timp “furau” pisicile vreuna. Si unealta cu care le prindeam se numea Belita, asa-i zicea pe vremea aia. Era “ecologica” 100% , acum zambesc cand spun asta, ca pe vremea aia habar nu aveam eu ce e aia “ecologic“. Belita era facuta dintr’un dovlete destul de mare, cu o fanta patrata in mijloc, suficient de mare cat sa intre o mana de copil si continutul de seminte si ce era in interior era scos complet si pus pe o foaie de ziar dupa soba. Semintele se uscau si le mancam prajite cu sare, mmm … iarasi ecologice 100% ! In interiorul belitei era un mecanism simplu cu 3-4 sminte si o parghie pentru actionarea usitei cand intra pasarea.

Belita trebuia sa fie facuta dintr-un dovlete proaspat , sa fie greu sa nu se miste cand bate vantul, mai ales pe timp de iarna, iar usita trebuia sa se inchida complet, ermetizat sa nu care cumva sa o forteze pasarea. Si ca sa nu moara asfixiata faceam si o gaura mica pe unde intra aer proaspat.

Ce mai vremuri, ce mai copilarie … acum nu mai exista asa ceva !