Soborul Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul - Boboteaza

Soborul Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul - Boboteaza

Dupa cum este obiceiul, Biserica dreptmaritoare a rânduit ca dupa unele mari sarbatori ale Mântuitorului sau ale Maicii Domnului, în ziua care urmeaza praznicului sa fie cinstit principalul personaj secundar al marii sarbatori.

A doua zi dupa Botezul Domnului (7 ianuarie) este inchinata Sfantului Ioan Inaintemergatorul. Botezand pe Mantuitorul in Iordan, a descoperit cel dintai lumii, dupa semnul ce i s-a dat de sus, ca Domnul Isus este cu adevarat Mesia, Marele Trimis al lui Dumnezeu, cel asteptat de toata lumea si de noi sa vina sa ne curete, sa ne sfinteasca, sa ne lumineze viata si fiinta noastra.
Dar Sfantul Ioan a fost Prooroc si un inaintemergator fata de Mantuitorul Isus toata viata si stradania lui. Mai intai, Sfantul Ioan este pecetluit cu aceasta chemare inca de la venirea lui pe lume, printr-o nastere minunata, si vestit de inger (Luca 1,17, 76); apoi, inca de foarte tanar, el este un Prooroc al pocaintei. El iubeste infranarea si viata aspra din pustia Iordanului. Traieste, predica, marturiseste si boteaza in Iordan, pe cei care cred in el (Luca 3,1-6; Matei 3,2-6); predica lui era schimbarea vietii, intoarcerea la Dumnezeu si impacarea cu El, pentru a primi viata noua pe care o aduce Imparatia lui Mesia: “Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor” (Matei 3, 2). El este cel dintai care face ceea ce predica, prin infranarea si viata grea pe care o duce, imbracat in blana aspra de camila, hranindu-se doar cu lacuste si miere salbatica, ca un adevarat inger in trup, cum il arata unele icoane. Botezul lui Ioan nu era botezul crestinilor. El insusi facea deosebirea intre cele doua botezuri: “Eu va botez cu apa spre pocainta. Mesia va boteza cu Duh Sfant si cu foc, spre mantuire” (Matei 3, 11). Sfantul Ioan, pentru botezul sau, cere “roada vrednica de pocainta“ (Matei 3, 8), dragoste de oameni, milostenie, dreptate, omenie, osandind pe fatarnicii care-l ispiteau, carora el le spunea “pui de vipera“ (Matei 3, 7). Datorita faimei de prooroc al Domnului pe care o avea, multi se intrebau: nu cumva Ioan este Hristos-Mesia? Iar Ioan le raspundea: “Nu sunt eu Hristos. Eu sunt glasul celui ce striga in pustie; sunt solul trimis sa pregatesc calea inaintea Lui. Eu va botez cu apa, dar in mijlocul vostru sta Unul, pe care voi nu-L stiti, Care este mai mare decat mine si eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor Lui. Si tocmai pentru aceasta am venit, botezand cu apa, ca El sa fie cunoscut in Israel” (loan 1,31).
Vorbind despre Ioan, Mantuitorul spune: “Ce ati iesit sa vedeti in pustie? Un prooroc? Adevar va spun ca, intre cei nascuti din femeie, nu s-a sculat unul mai mare decat Ioan Botezatorul” (Matei 11, 7-11).

Astfel, în ziua dupa Botezul Domnului facem praznuire de sfântul Ioan Botezatorul si ÃŽnaintemergatorul Domnului, cel mai mare dintre profeti, glasul care striga în pustie “gatiti calea Domnului”, turtureaua pustiei care a binevestit primavara harului, faclia Luminii dumnezeiesti, rasaritul ce a vestit pe Soarele Dreptatii, ca un înger pamântesc si om ceresc, care sta la granita dintre cer si pamânt si uneste Vechiul si Noul Testament. Trimis de Dumnezeu în desert sa anunte vestea cea buna a venirii lui Mesia Hristosul, si sa pregateasca calea lui Iisus, Ioan îsi împlineste misiunea botezând pe Isus în apele Iordanului. De acum stralucirea lui urma sa scada, iar a Mântuitorului sa creasca.

Totusi, chiar dupa venirea Harului si moartea lui ca martir, Ioan Botezatorul continua sa fie pentru crestini, în sens duhovnicesc, Înainte-Mergatorul Domnului. Model de înfrânare, de pocainta, de curatire de patimi prin asceza si rugaciune, initiator al vietii monastice si a celei pustnicesti, Ioan nu va înceta niciodata sa fie cel care gateste calea ce duce la Hristos.

Ioan, numit “Botezătorul“, este fiul lui Zaharia ÅŸi al Elisabetei, amândoi din neamul preoÅ£esc al poporului ales. Åžtim din cuvintele îngerului Gabriel că Ioan (al cărui nume înseamnă “Dumnezeu se îndură, este milostiv”) este un dar al rugăciunilor părinÅ£ilor săi înaintaÅ£i în vârstă. Prevestit deja de Sfânta Scriptură drept precursor al lui Mesia, Ioan întruchipează caracterul energic al lui Ilie. Misiunea sa este asemenea, “în duh ÅŸi în tărie”, ca misiunea profetului Ilie, fiind trimis să pregătească “un popor desăvârÅŸit” pentru venirea lui Mesia. Chiar înaintea de a se naÅŸte, remarcă prezenÅ£a lui Isus “tresărind de bucurie” în sânul mamei, cu prilejul vizitei Mariei la vara sa Elisabeta.

Trimis de Dumnezeu “să facă drepte căile Domnului”, este sanctificat de harul divin mai înainte ca ochii săi să se fi deschis la lumina soarelui. Elisabeta, “plină de Duh Sfânt”, îi spune Mariei: “Iată, abia a ajuns glasul tău la urechile mele ÅŸi copilul a tresărit de bucurie în sânul meu”.

După cronologia indicată de îngerul Gabriel (”acesta este a ÅŸasea lună pentru Elisabeta”), naÅŸterea ÃŽnainte Mergătorului a fost fixată de Biserică la trei luni după Buna Vestire ÅŸi la ÅŸase luni înainte de sărbătoarea NaÅŸterii Domnului. Sărbătoarea naÅŸterii lui Ioan Botezătorul, afară de sărbătorile naÅŸterii lui Isus ÅŸi a Mariei, este singura festivitate liturgică pe care Biserica o dedică naÅŸterii unui sfânt. Sfântul Ioan Botezătorul este primul sfânt cinstit de întreaga Biserică cu o sărbătoare liturgică specială, încă din cele mai vechi timpuri. Sfântul Augustin relatează că Sfântul Ioan botezătorul era cinstit de Biserica din Africa la 24 iunie.

La fel de veche este ÅŸi celebrarea ajunului sărbătorii, celebrare nereÅ£inută de noul calendar. Se poate constata marele interes pe care în toate timpurile l-a trăit austerul profet, atât de preÅ£uit de însuÅŸi Cristos, care l-a numit “cel mai mare dintre cei născuÅ£i din femeie”.

ÃŽn istoria răscumpărării, Ioan Botezătorul este între personalităţile unice: este ultimul profet ÅŸi primul apostol, întrucât înainte ÅŸi după venirea lui Mesia a dat mărturie despre el. “Este mai mult decât un profet - spune însuÅŸi Isus. El este acela despre care stă scris: iată, eu trimit pe îngerul meu înaintea feÅ£ei tale, pentru a pregăti calea înaintea ta”.

Biciuind cu asprime ipocrizia şi depravarea, plăteşte cu moarte de martir hotărârea de a apăra moralitatea, fără să cedeze nici chiar în faţa ameninţării cu moartea. La 29 august Biserica aminteşte printr-o altă sărbătoare sfârşitul de martir al lui Ioan Botezătorul, prototip al sihastrului şi al misionarului.

La unele popoare se obişnuieşte ca numele Ioan Botezătorul să fie folosit drept prenume cu amândoi termeni: în franceză Jean-Baptiste; în italiană Giovanni Battista. Mulţi sfinţi şi multe personalităţi au acest prenume. În limba română există un prenume feminin: Sânziana, Sânzioana, Sânzeana, Sâmziana. El se referă nu la persoana lui Ioan Botezătorul, ci la sărbătoarea de la 24 iunie, numită Sânziene, şi legată de multe obiceiuri populare ce se pare că provin din timpuri foarte vechi, precreştine, amintind de ceremonii de la sărbătorile zeiţei Diana, devenită la daco-romani Zâna. O amintire a numelui Botezătorului, în franceză Baptiste, ar fi numirea obiceiului atât de utilizat: batista, deoarece primul fabricant al acestei ţesături a fost un oarecare Baptiste, care trăia la Cambrai în secolul al XIII-lea. În afară de orice considerente lingvistice, chipul lui Ioan Botezătorul, în sufletul fiecărui creştin, este nedespărţit de credinţa faţă de Cristos, amintindu-i că nu trebuie să fie trestie ce se clatină.

(resurse: calendar-ordodox.ro , greco-catolic.ro , informatia-zilei.ro )