A fost odata ca niciodata, o zi de decembrie ‘89 cand bunicul meu intra cu trenu’n gara din Timisoara. De la intrare in Timisoara s-a observat zarva in tren, neliniste, voci … ce sa fie?! Cand a coborat pe peron, armata cat cuprinde, si un harmalai de nedescris … in gara usile inchise, nimeni nu avea voie sa iese in strada. Bunicul ducea porcul de craciun la nasi, ca o traditie mai veche in familia noastra.

Dupa ore de asteptare a reusit sa dea un telefon. Nasul (director la Liceul Teoretic “William Shakespeare” si atunci si acum) a venit sa’l ia din gara dar, nu pe sosea ci, pe calea ferata unde se putea merge mai in siguranta , pe strada riscai sa iei vre-un glont fara sa ai vre-o vina… tancuri, impuscaturi, foc … geamuri sparte !

Asa a fost revolutia ptr mine prin ochii bunicului … Dec.89 !!!

[video]http://www.youtube.com/watch?v=NUdCmuhCHGs[/video]

Poze: 1989, In amintirea celor care au murit.