Daca tot am fost cunoscut in ziar ca un poet de ce sa nu mai postez cateva din poeziile mele si incerc sa ma rezum la poezii de dragoste:
|
Intr-o zi de iarna rece
Merg pe strada friguros,
Chipuri vad, vre’o noua, zece,
Doara unu-i mai frumos.
E o fata oarecare,
Ce trecu pe langa mine,
Care-mi pare ca-i o floare,
Prin zapezi de urme pline.
Trece-o zi, trecu o luna,
Chipu-i bland inca-l zaresc,
Acum nu stiu de’o sa-mi spuna:
“Te urasc†sau “Te iubesc†!? |
Chiar de vrei sau de nu vrei
Tot de gandul meu te iei,
Si de mine ma lovesc
Cand de tine ma-ncalzesc.
Esti de azi, pana mai ieri
Si de poti ca sa mai speri,
Cum de stii ce-i de crezut
Cand de umbra-ti n’ai vazut. |
De azi’i rau,
Tu spui ca-i bine.
De maine’i rau,
Te uiti la mine
Si totul este ca si ieri:
O viata plina de dureri,
O viata plina de mister.
E tot ce am!
E tot ce pot ca sa-ti ofer. |
aaa… si intradevar , am renuntat la meseria asta in urma cu 13 ani , de pe vremea cand te jucai cu p**a in tarana (sa-ti fie usoara)
Si tu sa te lasi de “bancuri” gratuite, nu ai vocatie , sorry. Nu avem nevoie, de-ai ca tine-i plin pamantul … e primul si ultimul warn!
Supraponderal neuronal daca erai poate ca aveai vre-o sansa insa asa esti putin cam dezavantajat … pacat ca nu se fac implanturi de sinapse !
Frumoasa poezie.
Lasa-te de meseria asta.