La cinci ani are doar un vis: sa mearga la gradinita!
Alex viseaza cu ochii deschisi la o copilarie fericita. Si, de fapt, copilaria lui se scurge pe un maidan mizer de la margine orasului Resita. Daca ar avea o haina sa puna pe el si ceva de incaltat, nu doar slapii lui rupti, ar rupe-o la fuga spre gradinita. Si, intr-o zi, poate ca asa o sa si faca. [Romantica, continuare...]
Daca pana la 5 ani nu a invatat o tona de poezii la 7 ani e cam tarziu. Eu din pacate nu am avut o educatie prescolara prea avansata din motiv ca am crescut la bunici. De ce spun ca nu am avut ? Pentru ca vad azi cum decurge edcatia unui copil “din fasa”. Daca pana acum se stia sau nu ceva despre cei 7 ani de acasa acum stiu sigur ce inseamna. Nu numai comportament social ci si educatie si bagaj de cunostinte precum si “inclinarea” spre un domeniu viitor. Viitorul si preferintele se formeaza pana la 7 ani nu la scoala. Cine asteapta pana la 18 ani sa vada unde va da copilul se inseala amarnic. Am un filmulet facut de mine cu copilul unui prieten care la doar 2 ani jumate stie aproape toate tarile de pe glob, si cu cine se invecineaza tarile, toate insulele din ocean, etc. Practic stie mai multa geografie decat un profesor. De ce ? Pentru ca cineva a avut grija sa’l invete: tatal. Copilul incepand cu varsta la care vorbeste si intelege ce’i spui pana la 3 ani invata cu o viteza uimitoare. Practic invata tot ce aude si vede. Cu cat invata mai mult pana la 3 ani cu atat va deveni ma inteligent. Intre 3 si 5 ani viteza de acumulare a informatiei pare ca scade insa se compenseaza cu focalizarea si profunzimea in a invata. Intelege lucrrile mult mai bine si ceea ce a memorat anterior va folosi sa faca analogii si sa inteleaga si mai bine. De la 5 la 7 incepe sa socializeze, sa vada lumea, sa inteleaga raul si binele, ceea ce’l determina sa devina si mai selectiv in ceea ce invata deoarece inocenta si greselile nu mai sunt acceptate.
Asadar daca urmeaza sa aveti copii incercati sa’i educati de la 1 an jumate pana la 7 ani intr’un mod cat mai intens dar, nu fortat ci cat mai parinteste posibil. Cand nu mai vrea nu’l obligatii, datii ce vrea, oferitii libertatea, jucarii, jocuri, aer liber, dragostea de parinte. Nu’l certati prea mult si evitati sa’l jigniti , injurati , ofensati, etc… pentru ca va simte si devine retras, va refuza ceea ce vreti sa’l invatati. Nu va certati in familie, nu tipati excesiv in casa, etc… asta daca vreti un copil cat mai normal psihologic.








