unde esti tu D’zeu!
…
 CU BOMBA LÄ‚NGÄ‚ EL. AÅŸa mic de înălÅ£ime, cu ilicul de oaie găurit pe umeri si piept, ÅŸi cu căciula neagră lângă el, nea Costică pare un personaj din scrierile de odinioară. VorbeÅŸte poticnit ÅŸi numai arareori ridică vocea, când vine vorba de război sau de “nemernicia secureÅŸtilor”. A fost pe frontul celui de-al doilea război mondial, ÅŸi-a văzut prietenii din satele vecine murind, a trăit groaza bombelor căzute la doi paÅŸi de domnia sa. Este mândru că ÅŸi-a putut servi patria ÅŸi, zice el, apăsând cu mâna pe piept, “cu inima, voi fi tot timpul alături de Å£ară”. A avut noroc. ÃŽn cel de-al doilea război mondial n-a fost în tranÅŸee, ci vreme de cinci ani a făcut parte din regimentul antiaerian, pe postul de telefonist. ÃŽn minte-i apare o întâmplare: “ÅŸapte luni am stat la Odessa, într-o lizieră. După ce a căzut Odessa, nemÅ£ii ne-au dat afară. Ne-am mutat de colo-colo, dar eu nu mi-am părăsit niciodată postul. ÃŽntr-una din zile a căzut un proiectil chiar în faÅ£a postului meu, apoi unul în spate. Maiorul s-a speriat rău ÅŸi a fugit. Eu aveam aparatura. Nu puteam să plec. M-am chircit în groapa făcută de proiectile ÅŸi am stat acolo câteva ore bune. După ce s-a mai liniÅŸtit cerul, au venit să mă caute. Maiorul mi-a strâns mâna, m-a felicitat ÅŸi m-a propus pentru a lua decoraÅ£ia «Bărbăţie ÅŸi credinţă», se făleÅŸte bătrânul. DeÅŸi, continuă el, “aghiotantul, om rău, căpos, nu mi-a trecut în acte decoraÅ£ia, că altfel poate luam ÅŸi io mai mulÅ£i bani la pensie ÅŸi nu doar 1.700.000 de lei”.
…
De-ndată ce a venit din armată, Costică Brezu s-a ÅŸi căsătorit. Femeia, pricepută la toate, a ajuns să fie cea mai mândră ÅŸi îndemânatică croitoreasă de prin împrejurimi. Åži vreme de 54 de ani au fost unul lângă altul, până ce femeia a murit, fiind suferindă cu inima. La ÅŸcoală a făcut doar două clase, căci s-a îmbolnăvit de friguri ÅŸi mama l-a retras. Dorind însă, să se angajeze undeva, a urmat “Åžcoala de adulÅ£i”. “Aveam 16 ani ÅŸi după vreo doi ani am primit un certificat pe care scria că am învăţat să scriu ÅŸi să citesc. Dar degeaba, căci la CEC tot n-am avut niciodată bani”.
