La steaua
La steaua
La steaua care-a rãsãrit
E-o cale-atât de lungã,
Cã mii de ani i-au trebuit
Luminii sã ne-ajungã.
Poate de mult s-a stins în drum
În depãrtãri albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
ÃŽncet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.
de Mihai Eminescu
Comentariu scurt:
1. Cã mii de ani i-au trebuit /Luminii sã ne-ajungã
e clar pentru cine stie fizica, tocilarii no’r sa inteleaga niciodata realitatea. Interesanta este presupunerea care vine cu un secol si ceva inainte de Einstein, cel care a definit legile relativitatii.
2. Poate de mult s-a stins în drum / În depãrtãri albastre
Chiar dupa ce o stea a murit lumina emisa anterior calatoreste poate mii sau milioane de ani pana ajunge la noi! “ÃŽn depãrtãri albastre” … se refera la radiatia emisa de explozie ? bogata in ultraviolete ? la radiatia emisa de particulele accelerate in campul gravitational din jurul unei gauri negre formata in urma exploziei unei stele gigant ?
3. Era pe când nu s-a zarit / Azi o vedem, si nu e.
Iarasi un spirit de observatie foarte deosebit. “Era pe când nu s-a zarit” se refera la faptul ca in momentul creatiei stelei, noi nu stim de existenta ei pentru ca lumina stelei, adica evidenta existentei inca nu a ajuns la noi. “Azi o vedem, si nu e” , se refera la cazul in care steaua a murit ( a explodat, s’a stins, de regula devine o pitica rosie , sau chiar o gaura neagra in cazul stelelor foarte mari, gigant). Chiar dupa epuizarea resurselor, lumina emisa anterior inca este pe drum, dar starea reala o sa fie cunoscuta/observata peste mii sau milioane de ani.
Gaura neagra
(simulare: efectul gravitatiei)
