Fara ICOANE in scoli
Războiul icoanelor în şcoli a pornit anul trecut. Unii consideră că prezenţa icoanele este disciminatorie pentru elevii care aparţin altor confesiuni şi ca atare cer să nu fie afişate în şcoli, alţii spun că aceastea nu fac rău nimănui şi nu ar trebui să fie retrase.
Consiliului NaÅ£ional pentru Combaterea Discriminării a recomandat “afiÅŸarea simbolurilor religioase doar în cursul orelor de religie sau în spaÅ£iile destinate exclusiv învăţământului religios”.
De cand s’a inventat religia, omul nu mai are liniste: Nazistii omorara evreii, Islamistii se omoara intre ei, Proetii profita de oamenii slabi, inseala, lenevesc … etc. Dar intrebarea este: daca copilu nu are o credinta crestina de ce este obligat sa faca ore de religie crestina ? Se preda si budismul ? sau ateismul ?
… in fine. Nu sunt impotriva credintei in ceva superior, sun impotriva indobitocirii copiilor cu icoane, cruci, implantarea in cap a notiunii de IAD si RAI, o gramada de sfinti , etc… tampeniii din astea care nu au nici o treaba cu scoala. Credinta prea mare in religie denota o usoara “denaturare” mentala.
Realitate este guvernata de legi fizice nu de religie. Cat despre alte fenomene “paranormale” este o poveste cu totul diferita… de ce nu se preda, energii de forma ? fenomene paranormale ? … astea’s mai reale decat religia. Cat despre iad, de unde credeti ca vine vb: E IADUL PE PAMANT.
Zeu străin
Nu vă-nchinaţi la acel zeu,
la efemera-i mântuire.
El n-a salvat poporul său.
Cum te va mântui pe tine?
Tânjeam să trăim-n fericire,
el ne-a făcut sângele greu.
A adus sabia-n omenire.
E-acesta fiul lui Dumnezeu?
Să alungăm frica de năluci,
natura ne e Dumnezeul viu.
Salvarea noastră este aici
nu-n cel ce vine din pustiu.
Priviţi istoria ce-a urmat
din vrajba cu poporul său,
dâra de sânge ce-a lăsat
cel ce-i crezut că-i Dumnezeu.
În venerarea credincioşilor,
an după an el se “renaşte”.
Sângele curge-n măcelul mieilor,
când e uscat sunt “sfinte” moaşte.
De ce grupările creştine
Trăiesc continuă învrăjbire?
E răul ce le întreţine.
“Salvarea” le e rătăcire.
Dar zeul nostru e pe stânci,
nu-i este foame şi nici sete.
Nimeni nu-l poate răstigni,
are picioarele în pietre.
Ne-aţi luat altarele de foc,
pe ele biserici înălţând.
De-atunci nu mai avem noroc,
sângerăm cu omul sângerând.
N-avem nimica cu Avram
şi zeul lui ce sânge cere.
Căci venerăm izvor şi ram.
Ele ne-or duce la-nviere.
Cuţitul lui Avram străin ne este,
să creadă alţii c-aduce mântuire.
La noi mioara ne vorbeşte,
Treimea sfântă? Flori, ape şi iubire.
Noi credem în sânziana cântând,
în glasu-i ce ne mângâie-n noapte,
ascultăm pădurea, un râu susurând.
“Iubire!” zâna ne spune în şoapte.